VIATA DE LANGA MINE

FORUM DIFICIL PENTRU CEI CE CRED ORBESTE, INDIFERENT IN CE
 
AcasaAcasa  PortalPortal  InregistrareInregistrare  ConectareConectare  

Distribuiţi | 
 

 Crăciunul într-o familie de evrei neologi (de Eva Galambos)

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
AutorMesaj
abbuviorica
Admin
avatar

Mesaje : 1418
Data de inscriere : 08/10/2011
Varsta : 42
Localizare : Bucuresti

MesajSubiect: Crăciunul într-o familie de evrei neologi (de Eva Galambos)    08.09.12 14:20

Deşi mă trag dintr-o familie evreiască „pură”, (ca să fiu şi eu puţin rasistă pe invers), îmi aduc aminte că , în copilărie, am sărbătorit Crăciunul şi nu Hanuca.. Nu aveam menora în casă ( mi-am cumpărat eu acum câţiva ani când am fost în Israel fiindcă îmi place ca simbol al iudaismului mai mult decât steaua lui David), în schimb, cel puţin cât eram mici fratele meu şi cu mine, ni se făcea pom. Când am mai crescut ne făceam noi doi dintr-o creangă de brad culeasă din grădină.

Sigur, nu cunoşteam semnificaţia Crăciunului, am aflat-o la orele de religie ortodoxă când am mers la şcoală. Din clasa întâi am urmat şcoala românească, nu evreiască (a mai funcţionat şi la Arad trei ani până la reformă). Nu eram obligată să particip la ora de religie, pe a mea o aveam duminica, spre disperarea mea deoarece când toţi copiii dormeau, eu trebuia să mă scol ca să ajung acolo. Dar părintele Bogdan (şi acum îi ţin minte numele ) nu ne scotea de la oră dacă vroiam să rămânem, dimpotrivă, când ridicam mâna ( şi se întâmpla) mă lăsa să răspund. Nu cred că vroia să mă convertească, eu eram de mult conştientă că sunt evreică, dar mai învăţam câte ceva. Aşa am aflat şi de semnificaţia Crăciunului dar nu o legam de ce se întâmpla la noi acasă. Pomul se făcea ca să primim cadouri şi să nu-i invidiem pe ceilalţi copii. Probabil că ne-ar fi putut da şi de Hanuca, dar părinţilor mei nu le-a trecut prin minte acest lucru. Dar în multe familii de evrei neologi se întâmpla la fel. O poveste similară am aflat mai târziu şi de la soacra mea, timişoreancă. Şi la ei se făcea pom pentru copii. La noi mai interveneau două lucruri. După calendarul unguresc, pe 24 decembrie erau Adam şi Eva (nu sfinţi, ungurii au pentru toate numele, indiferent dacă sunt de sfinţi sau păgâne, respectiv din mitologia maghiară, câte o zi). Şi cum fratele meu şi cu mine eram Adam şi Eva, sigur că ni se spunea că este ziua noastră onomastică.

Tot pe 24 decembrie era şi ziua bunicului meu şi mama mea îşi aducea aminte cum se aduna familia ei atunci la Târgu Mureş. Mai am nişte poze cu bunicul şi toţi nepoţii, eu sunt cea mai mică, să fi avut doi ani. Nu-mi aduc aminte şi după aceea n-a mai fost nimic de felul ăsta, bunicul şi încă vreo 30 de membri ai familiei lui au dispărut în fumul crematoriilor din Auschwitz.. Dar mama aprindea de 24 decembrie o candelă în amintirea bunicului meu.

După ce m-am căsătorit, tot cu un evreu, am continuat să sărbătorim Crăciunul, cu câte un pomişor, cadouri şi mâncăruri tradiţionale. Am învăţat să fac „beigli” (Andrea ştie ce este), un fel de ruladă din cocă de cozonac, cu nucă sau cu mac, e mult mai uşor de făcut decât un cozonac, nu trebuie să-l frămânţi ore întregi….

Acum chiar dacă am rămas singură, tot serbez într-un fel Crăciunul. De multe ori îl combin cu Hanuca, îmi invit prietenii evrei şi creştini la masa care este împodobită cu crengi de brad şi alături luminăricile Menorei, (nu am hanuchie) şi este foarte frumos. Mă amuz şi spun că fac masă ecumenică, ceea ce se întâmplă şi când Pesah-ul cade în acelaşti timp cu paştele şi când prietenii mei creştini se bucură să mânce azimă şi supă cu găluşti de pască. Mai pun nişte verdeţuri pe masă şi explic cum este şi de ce se mânâncă aceste feluri de Seder dar ei ştiu deja.

Revenind la Crăciun, întotdeauna mi-a plăcut atmosfera acestei sărbători. Pentru mine, ca şi pentru alţi evrei, simbolizează pacea şi armonia şi chiar încerc să creez acest spirit, serbând în acelaşi timp cu Hanuca, sărbătoarea evreiască pe care o iubesc cel mai mult. Pentru mine, ambele sunt omagii aduse luminii, viitorului, liniştii şi armoniei dintre noi toţi. Mă gândesc la minunea uleiului, la faptul că nu este voie să lăsăm să se stingă lumina. Şi cred că această idee este valabilă pentru toate credinţele.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Sus In jos
http://viatadelangamine.forumgratuiti.com
 
Crăciunul într-o familie de evrei neologi (de Eva Galambos)
Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
VIATA DE LANGA MINE :: SUBIECTE :: Cultura :: Cenaclul forumului-
Mergi direct la: